Un proprietar din Cluj își vinde garsoniera cu aproape 800.000 de euro. Cum arată locuința de 33 de metri pătrați. Orașul Cluj-Napoca este, poate, cel mai scump când vine vorba despre imobiliare. Un proprietar își vinde garsoniera cu aproape 800.000 de euro, potrivit anunțului postat pe un site de vânzări. Garsoniera are 33 de metri pătrați, iar proprietarul cere pe ea nici mai mult, nici mai puțin de 795.000 de euro. Toată lumea este de părere că s-a produs o greșeală la preț, cel mai probabil a fost adăugat un zero fără să știe, pentru că altfel nu ar fi justificată suma.
Concluzia noastră: De câțiva ani buni, Clujul și-a câștigat locul fruntaș în topul celor mai scumpe orașe din România când vine vorba de prețurile locuințelor. Însă, de la un preț ridicat la unul complet rupt de realitate, drumul e scurt — iar acest drum poartă un singur nume: lăcomia fără limite.
P.S. În România post-revoluționară, un fenomen curios prinde tot mai mult glas: nostalgia pentru „epoca apartamentului și a buteliei garantate”. O generație întreagă își amintește cu drag cum, într-o lume gri, măcar știai că primești repartizare, un apartament și o butelie la început de drum. Trecut-au anii, s-a dus Ceaușescu, au venit democrația, promisiunile, capitalismul și — surpriză! — prețurile au explodat înaintea blocurilor. Locuințele au devenit un lux pentru cei fără posibilități, în timp ce privilegiații își permit orice, oricând și oriunde. Între timp, „Statul” a schimbat doar numele de pe ecuson. Pensionarii au ieșit pe ușă, rudele lor au intrat pe fereastră, iar sistemul merge mai departe, neschimbat, bine hrănit și lipsit de rușine. Iar Clujul? Un fel de Elveție cu prețuri occidentale și venituri balcanice, unde un apartament costă cât un penthouse decent în Dubai sau Barcelona. Iar tu, Emil Boc, încă le vorbești oamenilor despre „normalitate”, de parcă toți și-ar ține plasele de bani sub pat, cum se purta pe vremuri prin sediile partidului tău, când criza era doar pentru fraieri, nu pentru aleși.
Morala: Emil Boc, dacă tot îți pui speranțele în metroul care „va începe curând”, poate n-ar strica să începi, între timp, și construcția câtorva mii de locuințe prin ANL. Că, până la săpăturile pentru metrou, oamenii încă mai caută un acoperiș la un preț suportabil. Și cine știe… poate reușești să mai bifezi ceva util pentru oraș, înainte să-ți faci bagajele spre un scaun de judecător la CCR.
Leave a Reply