Olimpicii care au pus România pe podiumurile internaționale se grăbesc să plece din țară, dezamăgiți încă de pe băncile școlii. Ei au fost premiați de Ministerul Educației pentru rezultatele lor deosebite, dar nu primesc burse, pentru că bugetul nu o permite. Rareș, Mihai, Mircea și Felix au reușit performanța de a forma lotul de aur al României la informatică. „Mă gândesc să plec în străinătate, am multe opțiuni, una dintre ele fiind unde au aplicat și colegii mei: la Massachusetts Institute of Technology (MIT), unde este și Felix, cel de-al patrulea din echipa de informatică”, a spus unul dintre băieți.
„Doresc să continui o carieră academică, pivotând către biotehnologie și biologie computațională. Mă uit la un număr destul de restrâns de facultăți în afara țării”, a afirmat un alt membru al echipei.
Concluzia noastră: pentru elitele din România, se pare că în toți acești 35 de ani nu s-au găsit niciodată destui bani pentru a răsplăti cu adevărat meritul, munca și performanța. În schimb, atunci când vine vorba despre clasa politică, privilegiile curg fără oprire, indiferent de vremuri sau crize. Două lumi par să coexiste: una în care oamenii care produc valoare sunt ignorați, și alta în care puterea își construiește confortul pe seama lor. Și atunci ne mirăm de ce atâția oameni pleacă, se resemnează sau își pierd încrederea.
Într-un cuvânt… halal țară!
P.S. În mai puțin de o lună – mai exact 17 zile – se împlinesc 36 de ani de la Revoluția din 22 decembrie 1989. În acest timp, România a trecut de la epoca familiei dictatorului Ceaușescu, cu odrasla lor, Nicu Ceaușescu, autointitulatul „prințișor”, la perioada lui Ion Iliescu, prezentat drept „sărac și cinstit”, pentru ca apoi să ajungă în România democratică și europeană, populată de o nouă serie de odrasle privilegiate. De la Răducu Mazăre, Tudor Buzatu, Andrei Hrebenciuc, la Elena Băsescu și Dragoș Constantinescu, pare că pentru unii drumul către resurse, avantaje și bunăstare materială este mereu deschis. Pentru ei, banii nu sunt o problemă, iar accesul la oportunități vine firesc.
În contrast, adevăratele elite ale țării — olimpicii și tinerii cu performanțe remarcabile — rămân în continuare în umbră, nerecunoscuți și nerecompensați așa cum ar merita într-o societate care se declară modernă și europeană. România pare să împartă resursele pe cu totul alte criterii decât meritul și valoarea.
Morala: Sorin Grindeanu, tu, ca fost olimpic național la matematică, ar trebui să știi mai bine decât oricine că nu toți acești tineri au avut norocul tău să ajungă în politica mare. Nu toți au parte de contexte favorabile, fie ele și simple partide de pescuit alături de persoane influente, precum Liviu Dragnea, cunoscut pentru condamnarea sa. Tocmai de aceea, poate că n-ar strica să iei o inițiativă cu adevărat importantă: să reduci indemnizațiile uriașe ale partidelor și să îndrepți mai multe resurse către elevii excepționali care fac României cinste cu adevărat. Ei sunt adevărata noastră comoară, nu privilegiile politice care se multiplică an după an.
Poate că schimbarea ar trebui să înceapă exact de la cei care știu ce înseamnă performanța.
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/olimpicii-internationali-ai-romaniei-sunt-premiati-dar-nu-primesc-burse-ma-gandesc-sa-plec-sunt-multe-optiuni-in-strainatate-3531357?
Leave a Reply