Un mesaj cu accente dramatice și concluzii tranșante a fost publicat pe Facebook de Nicolae Voiculeț, artist muzician, interpret de nai, cunoscut pentru pozițiile sale suveraniste și pentru apartenența la partidul AUR. În postare, Voiculeț descrie România ca fiind captivă într-un „sistem putred, cu capete infinite”, care nu mai guvernează, ci constrânge și care ar funcționa nu prin legitimitate democratică, ci prin pedeapsă. În centrul acestui tablou sumbru se află Călin Georgescu, prezentat de Voiculeț drept simbolul suprem al persecuției politice. Potrivit acestuia, Georgescu s-ar afla în arest la domiciliu și ar fi fost votat de șase milioane de români, iar toate acestea ar demonstra, fără dubiu, prăbușirea statului de drept. Sistemul, ni se sugerează, nu mai are argumente, ci doar cătușe, fie ele și invizibile.
Realitatea juridică are însă prostul obicei de a nu ține pasul cu retorica. Călin Georgescu nu este în arest la domiciliu, ci sub control judiciar, o măsură care îi permite să se deplaseze liber oriunde în România, cu o singură restricție notabilă: nu poate părăsi țara. Cu alte cuvinte, nu este închis, nu este izolat și nu este ținut între patru pereți, oricât de sugestiv ar suna formularea.
Nici capitolul voturilor nu rezistă unei simple verificări. Georgescu nu a fost votat de șase milioane de români. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2024, a obținut aproximativ două milioane de voturi, adică în jur de 23% din total. O cifră respectabilă, desigur, dar încă departe de imaginea unui mandat popular zdrobitor, anulat din pix. Mai există și un detaliu care lipsește din narațiunea dramatică: în același dosar se află Horațiu Potra, împreună cu fiul și nepotul său, iar aceștia nu beneficiază de un control judiciar „lejer”. Ei se află în arest, în timp ce Georgescu se află acasă, în libertate. Diferențele contează, chiar și atunci când nu servesc povestea.
Poate cel mai ironic aspect al întregii situații este că, de mai bine de un an, spațiul public românesc este prins într-un carusel de manipulări, exagerări și indignări reciclate, care nu fac decât să adâncească dezbinarea. În loc de fapte, avem metafore. În loc de clarificări, avem cifre rotunjite generos. Iar în loc de dezbatere, o competiție a victimizării. Critica instituțiilor statului este legitimă într-o democrație. Însă atunci când emoția și victimizarea sunt puse înaintea faptelor, rezultatul nu este clarificarea adevărului, ci adâncirea confuziei și radicalizarea societății. Iar aceasta pare să fie, din păcate, una dintre cele mai costisitoare consecințe ale discursului public din ultimul an al suveraniștilor de carton, care cer în continuare turul 2 „anapoi” și vor să-și ia țara „anapoi”.
https://www.stiripesurse.ro/calin-georgescu-este-tinut-in-arest-la-domiciliu-maestrul-nicolae-voiculet-dezlantuit-cheama-la-proteste-si-cere-reluarea-alegerilor_3850188?fbclid
Leave a Reply