Consiliul Superior al Magistraturii a aprobat, marți, 15 aprilie, eliberarea din funcție, prin pensionare, a judecătoarei Daniela Manole, vicepreședinta Tribunalului Vaslui. Hotărârea CSM urmează să fie înaintată președintelui României, care va semna decretul de eliberare din funcție. Potrivit legii, judecătoarea va încasa o pensie de serviciu reprezentând 80% din baza de calcul, care adună salariul brut din ultima lună de activitate și sporurile. Manole a câștigat, în ultimul an, 285.453 de lei venituri nete din salarii. Teama că noua legislatură ar putea schimba paradigma pensiilor speciale a determinat deja mai mulți magistrați din țară să ceară ieșirea la pensie, deși, raportându-ne la vârsta acestora, se află în plină maturitate profesională și ar mai avea multe de spus în domeniu.
Concluzia noastră: În România, „special” nu mai înseamnă merit, ci sfidare. Politicienii, structurile de forță și justiția și-au construit propriul sistem paralel, unde pensiile se numără cu miliardele: 13 miliarde de lei pe an, adică 2,6 miliarde de euro. Pentru românii de rând, povara devine insuportabilă, iar întrebarea rămâne neschimbată: cu ce am greșit, de trebuie să asistăm, neputincioși, la o asemenea nedreptate?
P.S. Cea mai mare nedreptate care apasă pe umerii bugetului național este aceea că pensiile speciale nu sunt acordate pe baza contributivității, așa cum se întâmplă pentru orice cetățean obișnuit, ci „pe ochi frumoși”. Acești „speciali” — protejați ai sistemului, clădiți în umbra intereselor politice — ajung să se pensioneze liniștiți, înainte să împlinească 50 de ani, cu pensii de zeci de mii de lei lunar. În același timp, medicii, profesorii, muncitorii, agricultorii și toți cei care duc greul acestei țări sunt obligați să muncească până la epuizare, unii chiar și dincolo de vârsta legală de pensionare, pentru câteva sute sau, în cel mai bun caz, câteva mii de lei pe lună. Și atunci, întrebarea devine din ce în ce mai apăsătoare: oare acești „ochi frumoși” nu sunt, de fapt, răsplătiți pentru tăcere și obediență față de politicienii incompetenți, care, prin lăcomie și nepăsare, au distrus această țară în ultimii 35 de ani? Un sistem strâmb, creat de privilegiați pentru privilegiați, pe spinarea unui popor tot mai sărăcit și umilit.
Morala: Într-o țară în care munca e răsplătită cu sărăcie, iar privilegiile cu pensii „speciale”, nedreptatea a devenit o normalitate tăcută. Românii muncesc o viață întreagă, sperând la un trai decent, în timp ce „specialii” se pensionează tineri, cu buzunarele pline, protejați de un sistem construit să le apere interesele. În fața acestei realități amare, merită să ne amintim cuvintele lui Octavian Paler:„În România, supraviețuirea a devenit o formă de eroism.”
Leave a Reply