Bătălia pentru putere în PSD. Scaunul lui Ciolacu se clatină doar pe jumătate. Masa critică din partid rămâne amorțită. Tensiunea din PSD a ajuns la cote nemaivăzute de ani de zile, după un nou eșec la prezidențiale, o ieșire de la guvernare și o nouă amânare a discuțiilor despre performanța actualei conduceri. Marcel Ciolacu a plecat din fruntea Executivului, dar a programat o discuție despre ratarea cu repetiție a turului doi al prezidențialelor abia după alegeri. În tot acest timp, mai mulți lideri îl critică în discuții informale, fără să existe o asumare publică a nemulțumirilor — cu mici excepții, precum primarul PSD de la Buzău, Constantin Toma, care a cerut demisia actualei conduceri.
Concluzia noastră: Semnalele tot mai evidente din interiorul partidului indică faptul că epoca „de aur” a lui Marcel Ciolacu în PSD se apropie de apus. Sprijinul scade, vocile critice se înmulțesc, iar viitorul său în fruntea formațiunii devine tot mai incert.
P.S. În aceste zile, PSD-iștii, urmașii politici ai lui Ion Iliescu, mimează europenismul cu o eleganță de fațadă. În realitate, toți așteaptă ziua de 18 mai pentru a ști exact cum se vor împărți — pardon, negocia — noile puteri și funcții. În centrul jocului: Marcel Ciolacu. Dacă George Simion va câștiga, pentru PSD totul va decurge lin — în fond, e creația lor, un produs al laboratorului politic naționalist. În schimb, dacă învingător va fi Nicușor Dan, tabloul devine complicat. Mai ales dacă noua administrație ar îndrăzni să ceară… diplomă de bacalaureat la angajare. Pentru „nea Paul” Stănescu, poate nu ar fi un capăt de țară: s-ar putea întoarce la ferma proprie și să conducă tractorul. Greu de imaginat, ce-i drept, după atâția ani de dregătorii. Dar pentru Marcel Ciolacu, situația ar fi chiar mai încurcată. După ce a aprobat venirea a sute de mii de lucrători străini — nepalezi, în special — piața locurilor de muncă accesibile a fost deja ocupată. Covrigăriile și livrările la domiciliu sunt pline. Rămâne o opțiune: împăcarea cu Liviu Dragnea. Poate îl va lua ajutor de bucătar, măcar până la pensie. Căci, după aceea, Marcel Ciolacu nu are motive de îngrijorare — îl așteaptă pensia specială, apărată cu îndârjire, chiar și împotriva celor care au încercat să o elimine.
Morala: Marcel Ciolacu, știm cu toții că ai ales politica nu din pasiune, ci din lipsa unei meserii reale. Dar nu-i nimic — în politica românească, asta nu a fost niciodată un impediment. Poate, cu puțin noroc, îți vei găsi locul și în jurul viitorului președinte al PSD, în calitate de consilier din umbră. Așa cum, cândva, l-ai reinventat și resuscitat și pe Victor Ponta. În fond, cum spunea Sigmund Freud: „Fiecare om are o dorință secretă de a fi conducătorul tribului.”
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/batalia-pentru-putere-in-psd-scaunul-lui-ciolacu-se-clatina-doar-pe-jumatate-masa-critica-din-partid-ramane-amortita-3235489?
Leave a Reply