Acuzații serioase au apărut în spațiul public la adresa lectorului Alexandru Toader, fiul lui Tudorel Toader, fost ministru al Justiției și fost rector al Universității „Alexandru Ioan Cuza”.
Două studente povestesc că ar fi fost hărțuite, iar una afirmă că presiunile lui ar fi dus la relații intime, atât în biroul universitar, cât și la notariatul familiei. În relatările lor, Toader părea mai preocupat să ofere „soluții personale” pentru viitorul lor academic decât să ofere… educație. Cele două spun că nu ar fi singurele, iar „toată lumea știe”, dar tace. Întrebat de jurnaliști, lectorul a livrat un răspuns demn de un manual de eschivă: „Nu comentez. Nu spun nici Da, nici Nu.” Practic, varianta juridică a ridicării din umeri.
Iar noi, după ce am tot văzut de-a lungul anilor cum funcționează mecanismele justiției, nu putem decât să ne întrebăm dacă nu cumva se va deschide, ca de obicei, o „anchetă” menită mai degrabă să adoarmă dosarul într-un sertar, până la prescriere. Clasicul stil românesc: se anchetează intens… liniștea. În loc ca profesorii să fie repere morale, faruri pentru tinerii care abia pornesc pe drumul unei cariere, ajungem să vedem cum unii dintre ei — nu toți, dar exact cei care ar trebui să știe mai bine — se comportă precum niște mici satrapi universitari. Abuzează, umilesc și apoi pozează în oameni demni, educați, școliți. În realitate, însă, par mai preocupați să-și exerseze autoritatea decât să-și facă treaba pentru care sunt plătiți: să formeze caractere, nu să le frângă.
https://adevarul.ro/stiri-interne/evenimente/fiul-lui-tudorel-toader-acuzat-de-hartuire-2489275.html
Leave a Reply