👉De la Revoluția din decembrie 1989 și până astăzi, România pare să fi mers înainte cu frâna trasă. Deși oameni nevinovați au murit pentru libertate, democrație și o ruptură reală de comunism, puterea a fost rapid confiscată de aceleași structuri reciclate sub alte nume. PSD și precursorii săi, FSN, FDSN, PDSR, au dominat politica românească în cea mai mare parte a ultimilor 35 de ani, iar acest lucru nu poate fi ignorat atunci când discutăm despre responsabilitate.
👉România a ieșit din comunism săracă, izolată, dar cu o șansă istorică uriașă. În locul unei rupturi clare cu trecutul, Ion Iliescu și cercul său au ales continuitatea mascată. Fostele elite comuniste au fost reambalate drept „salvatori ai democrației”, iar rezultatul a fost unul devastator: Mineriade, represiune, manipulare mediatică și blocarea sistematică a reformelor. Iliescu poate că nu s-a îmbogățit personal, dar vina sa istorică este imensă: a pus bazele unui stat în care puterea politică a învățat că nu trebuie să dea socoteală nimănui.
👉Adrian Năstase a rafinat acest sistem. Sub el, PSD a devenit un partid-stat, cu baroni locali intangibili, instituții subordonate politic și o aroganță dusă la rang de politică publică. Deși România a intrat în NATO și a făcut pași spre UE, corupția endemică și controlul politic au erodat profund statul de drept. Năstase a lăsat moștenire ideea că „șmecheria” și relațiile sunt mai importante decât legea.
👉Cu Victor Ponta, lucrurile nu s-au îndreptat, ci au alunecat într-o zonă și mai periculoasă. Dacă la început poza într-un lider pro-european, ulterior Ponta a virat tot mai clar spre suveranism gălăgios, discurs anti-UE și poziționări ambigue, adesea mai apropiate de interesele Rusiei decât de valorile occidentale. Atacurile la justiție, plagiatul, lipsa de credibilitate și populismul agresiv au subminat grav încrederea României pe plan intern și extern.
👉Apogeul disprețului față de lege a venit cu Liviu Dragnea. Sub conducerea lui, PSD a devenit un partid care guverna deschis pentru liderii săi cu probleme penale. Legi schimbate peste noapte, ordonanțe date în miez de noapte, încercări brutale de subordonare a justiției și o retorică de tip „noi contra tuturor”. Milioane de români au înțeles atunci că nu mai este vorba de stânga sau dreapta, ci de capturarea statului.
👉După Dragnea, PSD a încercat să-și spele imaginea. Marcel Ciolacu a jucat rolul liderului „moderat”, dar în spatele discursului s-au păstrat aceleași rețele, aceleași metehne și aceeași politizare excesivă. Astăzi, partidul este condus de Sorin Grindeanu, un personaj emblematic pentru PSD: obedient față de partid, lipsit de viziune, cunoscut mai ales pentru episodul OUG 13 și pentru capacitatea de a supraviețui politic indiferent de eșecuri. Grindeanu nu reprezintă o ruptură, ci o continuitate perfectă: administrare fără reforme, infrastructură întârziată, risipă și lipsă de asumare.
👉Un element definitoriu al PSD, prezent constant de-a lungul decadelor, este politica pomenilor electorale. Creșteri nesustenabile de pensii și salarii, ajutoare acordate fără reforme structurale, bani aruncați pentru voturi, nu pentru dezvoltare. Pe termen scurt, aceste măsuri cumpără liniște electorală; pe termen lung, împing țara spre datorii uriașe, inflație și aproape de faliment. PSD nu a construit un stat puternic, ci un stat dependent, în care cetățeanul este ținut captiv prin frică și promisiuni.
👉România de astăzi este, fără îndoială, mai liberă decât în 1989. Dar este mult sub potențialul său real. Instituțiile sunt profund politizate, competența este adesea înlocuită de carnetul de partid, iar tinerii pleacă în masă pentru că nu mai cred într-un viitor aici. Aceasta nu este o întâmplare, ci rezultatul a peste trei decenii de guvernare dominată de același partid și aceeași mentalitate.
👉De aceea, mulți dintre noi considerăm că PSD este partidul cel mai responsabil pentru ceea ce a devenit România astăzi. Nu singurul vinovat, dar principalul. Pentru că a guvernat cel mai mult. Pentru că a controlat instituțiile-cheie. Și pentru că, timp de 35 de ani, a ales aproape constant puterea, populismul și interesele de partid în locul reformelor reale și al viitorului acestei țări.
Leave a Reply