Tupeul lui Emil Boc, după ce acordă sute de sporuri angajaţilor Primăriei, în timp ce românilor li se taie din salarii: „Problema morală se rezolvă la biserică. Nu vreţi? Schimbaţi legea!” Primăria municipiului Cluj-Napoca a stârnit controverse aprinse după ce a anunțat intenția de a acorda sporuri de condiții vătămătoare tuturor celor 960 de angajați ai instituției, în plin context de austeritate bugetară. Proiectul urmează să fie votat luni, 4 august, și prevede o sumă de 300 de lei brut lunar pentru fiecare angajat, justificată de o expertiză medicală realizată de Direcția de Sănătate Publică (DSP) Cluj.
Concluzie: Emil Boc, după ce în urmă cu peste 15 ani a susținut tăieri de salarii și pensii, pare acum reticent la orice măsură de austeritate. Deși atunci le considera necesare, în prezent se opune reducerilor și chiar susține acordarea unor sporuri suplimentare. Diferența? Nu mai este prim-ministru și pare să evite costuri politice similare.
P.S. E adevărat: când tai din veniturile oamenilor sau îi trimiți în șomaj, devii greu de susținut electoral. Totuși, eficientizarea instituțiilor nu înseamnă doar tăieri brute, ci reformă reală, prin digitalizare și reducerea aparatului administrativ supradimensionat. Adevărul este că, în multe instituții, zeci de posturi s-ar putea desființa fără ca funcționarea să aibă de suferit — mai ales cele ocupate de „plimbători de hârtii și cafele” sau, mai discret spus, de „prezențe elegante pe tocuri”. Dar Emil Boc pare mai dispus să crească taxele și impozitele — dând vina, când pe Bolojan, când pe „greaua moștenire”, ori pe rotativa Ciucă–Ciolacu — decât să deranjeze rețeaua de relații din Primăria Cluj. Funcții publice ocupate de rude, prieteni sau, mai discret, amante, nu sunt deloc o raritate. Într-un astfel de climat, reforma devine un subiect incomod, evitat cu grijă în favoarea menținerii „echilibrului intern”. Reforma poate aștepta, căci în Cluj, loialitatea de clan bate eficiența administrativă.
Morala: Boc știe că memoria politică e scurtă. Dar nu vrea să riște — mai bine dă, decât să pățească și el ca PDL-ul: uitat și prăfuit.
Leave a Reply