Sorin Oprescu – de la chirurg respectat la simbol al decăderii morale
Sorin Mircea Oprescu, odinioară considerat unul dintre cei mai apreciați chirurgi ai României, a parcurs un drum sinuos, din sala de operații până în culisele întunecate ale politicii și corupției. A condus Spitalul Universitar de Urgență din București între anii 1994 și 2006, iar în paralel, între 2001 și 2005, a deținut și funcția de director al Spitalului Elias. Cariera medicală îi putea oferi o ieșire demnă, cu aplauze și respect din partea pacienților care i-au trecut prin mâini. A ales însă altă cale: aceea a jocurilor de putere, a ambițiilor nemăsurate și a lăcomiei care, într-un final, i-au pecetluit destinul. Ajuns primar general al Capitalei, părea că își clădește un monument al propriei influențe. Dar monumentul s-a prăbușit sub greutatea dosarelor penale. Condamnat la zece ani și opt luni de închisoare pentru luare de mită, constituirea unui grup infracțional organizat și abuz în serviciu, Oprescu a ales să fugă în Grecia, încercând să se sustragă justiției române. Reținut la Salonic, a ajuns din nou în centrul atenției publice – dar de această dată, nu ca medic salvator sau politician influent, ci ca fugar care își caută scăparea.
Mulți se întreabă dacă soarta îi va rezerva doar „un simulacru de pedeapsă”, câțiva ani de pușcărie „de ochii lumii”, invocând vârsta și bolile, pentru ca mai apoi să rămână cu averile adunate și cu iluzia unei libertăți cumpărate. Justiția românească, de prea multe ori indulgentă, pare să uite recuperarea prejudiciilor – iar cazul Alina Bica a demonstrat deja această slăbiciune a sistemului.
Sorin „descurcărețul”, „șmecherul” sau „pușlamaua” – trei porecle care, din păcate, i se potrivesc de minune – a schimbat halatul alb pe haina rușinii. Medicina, cea mai nobilă dintre meserii, i-ar fi putut asigura o ieșire onorabilă. În loc de recunoștință și respect, a ales calea facilă a corupției și a compromisului. Astăzi, privind în oglindă, bătrân și împovărat, ar trebui să se întrebe singur: a meritat totul, domnule Oprescu? Iar dacă răspunsul ar fi greu de găsit, poate că psihanaliștii ar explica mai simplu. Freud spunea: „Nevroza este prețul pe care îl plătim pentru civilizație.” În cazul lui Sorin Oprescu, nevroza s-a transformat în obsesia puterii și a banului, iar prețul final este propria ruină morală, de care nu-l mai poate salva nici vârsta, nici boala, nici măcar fuga.
https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/fostul-primar-al-capitalei-sorin-oprescu-retinut-de-politisti-langa-aeroportul-din-salonic-3442209
Leave a Reply