Dezbaterile din Parlament privind solicitarea Statelor Unite de a disloca temporar trupe și echipamente militare în România au degenerat miercuri într-un spectacol politic familiar: acuzații, replici tăioase și multă retorică. În centrul scenei s-a aflat liderul AUR, George Simion, care a acuzat că România se comportă „ca o slugă” acceptând prezența militară americană. Între timp, Parlamentul a decis altfel. Cu 272 de voturi pentru, 18 împotrivă și 5 abțineri, legislativul a aprobat dislocarea temporară a unor capabilități militare americane pe teritoriul României. Din 297 de parlamentari prezenți, o majoritate covârșitoare a considerat că această cooperare face parte din angajamentele deja asumate de statul român.
Pentru că, surpriză: România nu a descoperit azi prietenia cu America. Relația militară cu Statele Unite are bază juridică încă din 2005, prin acordul privind cooperarea în domeniul apărării dintre România și SUA. Cu alte cuvinte, nu e vorba de vreo „slugărnicie” improvizată peste noapte, ci de tratate semnate, ratificate și respectate, exact genul de promisiuni pe care statele serioase le onorează. Ironia momentului vine însă din schimbarea de ton a liderului suveranist. Până mai ieri, același George Simion poza în admirator al politicilor promovate de Donald Trump și al mișcării Make America Great Again. Torturi tăiate, fotografii și declarații entuziaste despre parteneriatul cu americanii. Astăzi, însă, când trupele americane ajung în România pe baza unor acorduri existente, discursul s-a transformat brusc într-o pledoarie despre „slugărnicie”.
Așadar, cum e până la urmă? Când e bine, suntem prieteni strategici cu Washingtonul, iar când apar obligațiile asumate prin tratate devenim brusc „victime”? Suveranismul pare, în acest caz, mai degrabă un cameleon politic care își schimbă culoarea în funcție de moment. Și încă o clarificare utilă pentru cei care văd peste tot scenarii apocaliptice: acceptarea unor trupe americane în baza acordurilor existente nu înseamnă că România intră în război și nici că vreun politician, fie el Nicușor Dan sau altul, „ne bagă” în conflict. Înseamnă, pur și simplu, că România respectă tratate semnate și își menține rolul în arhitectura de securitate din NATO.
În rest, spectacolul politic rămâne același: declarații tari, memorie scurtă și multă flexibilitate ideologică. Iar dacă există o lecție din episodul de azi, ea este simplă: promisiunile internaționale nu funcționează după logica torturilor festive, nu le tai doar când îți convine.
https://www.stiripesurse.ro/george-simion-a-izbucnit-pe-tema-dislocarii-de-trupe-sua-in-romania-nu-trebuie-sa-fim-slugoi_3866883?
Leave a Reply