România, țara în care „turul II înapoi” e ca Moș Crăciun pentru adulți….
România traversează din nou un episod de intensitate politică maximă, condimentat cu indignare selectivă, declarații dramatice și, desigur, invocarea salvatoare a unui raport venit tocmai din Statele Unite. În acest peisaj tensionat, Călin Georgescu reapare în prim-plan cu o solicitare fermă: reluarea alegerilor prezidențiale și organizarea de alegeri parlamentare anticipate. Cu alte cuvinte, să mai dăm o tură – poate, poate iese altceva. Problema este că realitatea are prostul obicei de a nu ține cont de dorințele nostalgice. „Turul II înapoi” nu este o soluție, ci un slogan reciclat, bun de scandat, dar imposibil de pus în practică. Iar ideea că România ar fi avut vreodată un „președinte ales” cu doar două milioane de voturi este mai degrabă un exercițiu de imaginație politică decât un fapt democratic.
Între timp, chiar și mulți dintre cei care l-au susținut inițial pe Georgescu s-au delimitat. Unii s-au trezit, alții au citit, iar câțiva au realizat că patriotismul urlat nu ține loc de coerență. Spațiul public începe să se umple de foști susținători care, subit, descoperă valoarea distanței sănătoase. Să presupunem, prin absurd, că alegerile ar fi fost reluate. Rezultatul ar fi fost același, doar cu o mobilizare mai mare din partea electoratului informat. Exact cum s-a mai întâmplat și în alte momente-cheie, când votul util a fost singurul antidot împotriva experimentelor politice.
Declarațiile despre „întoarcerea la popor” sună bine la televizor, mai ales într-un studio prietenos precum haznaua Marș TV. Dar întrebarea rămâne: la care popor ne întoarcem? La cel real, care votează informat, sau la cel imaginar, chemat doar pentru a confirma retroactiv o poveste convenabilă?bCât despre personajele secundare ale acestui episod, precum „duamna” Ancuța, înțelegem frustrarea celor care s-au văzut, pentru o clipă, foarte aproape de funcții mari. Politica e plină de ratări la limită, de iluzii de moment și de uși care se închid exact când credeai că urmează să se deschidă.
Un lucru rămâne însă cert: un om informat nu poate fi manipulat. Iar România, cu toate defectele ei, are încă suficienți alegători care știu să facă diferența între democrație și spectacol.
Leave a Reply