Acum, că nu mai este parlamentar PSD și ocupă funcția de președinte al Consiliului Județean Buzău, Marcel Ciolacu își petrece, probabil, serile acasă, la Buzău, liniștit pe canapea, în compania Sorinei Docuz. În fața televizorului, urmărind înregistrarea gestului lui Cristian Preda, nu e greu de imaginat o ușoară undă de intrigă: „Oare eu de ce nu pot proceda la fel?”
Noi, echipa „Satiră și politică”, îl vedem, desigur, cu toată rezerva specifică pamfletului, răscolind sertarele biroului în căutarea „faimoasei și inexistentei sale diplome de Bacalaureat”. Cu fruntea încruntată și vocea ușor teatrală, ar exclama: „Sorina, ce mi-ai făcut cu diploma de Bacalaureat? Acum am ocazia să arăt românilor că am diplomă și mi-o jertfesc pentru a apăra școala românească!”
Minutele trec, sertarele se golesc, iar diploma rămâne la fel de evazivă. Într-un final, Sorina reușește să-l calmeze, explicându-i că găsirea diplomei este, de fapt, „o muncă de Sisif”, o luptă inutilă cu absurdul. Mai bine să nu-i facă pe plac lui Bolojan, să nu lase impresia că este afectat de „tăieri”, și să se retragă la somn. Județul Buzău îl așteaptă a doua zi la muncă, pentru a rezolva problemele, așa cum, desigur, le-a rezolvat și pe ale românilor în perioada în care a fost premier.
În cele din urmă, Marcel Ciolacu înțelege misiunea sa superioară. Diploma de Bacalaureat rămâne, însă, un mister național, suspendat între legendă și realitate… probabil până la următoarea provocare publică.
Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Sau poate nu este. Dumneavoastră, publicul, decideți.
Leave a Reply