Ieșirea publică a lui Traian Băsescu împotriva Partidul Social Democrat readuce în prim-plan vechiul reflex al scenei politice românești: fiecare fost sau actual lider încearcă să arate cu degetul spre celălalt atunci când situația economică devine dificilă. Fostul președinte susține că social-democrații nu au legitimitatea morală de a critica actuala guvernare, în condițiile în care, afirmă el, mare parte din dezechilibrele bugetare s-au acumulat în perioada în care premier era Marcel Ciolacu. Privită la rece, ideea că PSD ar trebui să își asume o parte consistentă din responsabilitate nu este lipsită de logică. România se confruntă cu un deficit ridicat, cu presiuni pe împrumuturi și cu un climat economic fragil, iar deciziile politice din ultimii ani au contribuit la această stare de fapt. În acest sens, critica lui Băsescu, potrivit căreia este nepotrivit să te prezinți drept „profesor” după ce ai fost la guvernare, are un sâmbure evident de adevăr.
Pe de altă parte, memoria colectivă nu poate ignora perioada în care Partidul Democrat Liberal conducea executivul, cu Emil Boc premier și cu Traian Băsescu la Cotroceni. A fost epoca austerității, a tăierilor salariale și a măsurilor dure care au afectat direct populația. În paralel, au existat numeroase controverse legate de modul în care oameni apropiați puterii au beneficiat de contracte și resurse publice, alimentând percepția că sacrificiile nu au fost distribuite echitabil. Astfel, chiar dacă fostul președinte punctează corect atunci când vorbește despre responsabilitatea PSD în criza actuală, el rămâne o voce puternic marcată de propriul trecut politic. Într-o societate care nu a uitat anii de austeritate și scandalurile asociate guvernării de atunci, Traian Băsescu poate avea dreptate în fond, dar este, fără îndoială, una dintre cele mai puțin potrivite persoane pentru a susține o lecție despre responsabilitate economică și moralitate politică.
Leave a Reply