Kosovo se retrage dramatic: un meci de fotbal transformat în reality show de proastă calitate!

Arena Națională, altădată locul unde se scria istoria fotbalului românesc (și unde se sparg semințe cu stil), a fost martora unui teatru absurd. Nu de Ionesco, ci de Kosovo, care a transformat un meci din Liga Națiunilor într-un episod de telenovelă ieftină cu accente de comedie neagră.

Când mingea sare în tribună și capetele fierb la vestiare

Povestea începe banal: o minge ajunge în tribună, trimisă de un kosovar cu precizia unui jucător de fotbal-tenis din liga satului. Tribuna răspunde cu un cor de „Serbia, Serbia!”, iar din acel moment, spiritele se aprind. Kosovarii, probabil inspirați de Shakespeare („A fi sau a nu fi pe teren?”), decid că mai bine „nu fi” și părăsesc scena. La vestiare, evident. Nu înainte, însă, de a ne oferi un spectacol complet cu gesturi obscene, huiduieli, și o tentativă nereușită de a reinventa conceptul de fair play. Ba chiar, după ce se retrag dramatic, continuă circul în culise, atacând verbal și aproape fizic jurnaliștii români. Aproape că te aștepți să apară și popcornul, că doar pare o producție Netflix low-budget.

Arbitrul în rolul de spectator, UEFA în rolul de judecător

Danezul din centru, probabil prea relaxat de la orele lungi de hygge acasă, stă și se uită lung, ca un turist în fața unei ciudățenii balcanice. După o oră de așteptare, decide că ajunge cu distracția și pune punct unei partide care a reușit să fie mai dramatică decât o telenovelă turcească. Decizia oficială? România câștigă la „masa verde”. Cu alte cuvinte, fotbalul s-a transformat într-un concurs de catering.

Kosovo, campioni la „supărare sportivă”

Întrebarea care rămâne este: ce s-a întâmplat cu sportul rege? Oaspeții din Kosovo, în loc să lupte pe teren, au preferat să facă pe martirii, de parcă meciul ar fi fost o dezbatere politică în plenul ONU. Mai lipsea să scoată pancarte cu „drepturile fanilor noștri!” și să ceară o rezoluție.

Dar noi, românii, nu suntem nici noi mai breji. În loc de cântece de încurajare, am scos arsenalul de huiduieli și provocări. Doar că, de data asta, am câștigat la provocări psihologice, iar rezultatul a fost un spectacol grotesc, în care ambele echipe au uitat că veniseră să joace fotbal.

Mingea e rotundă, dar drama e fără margini

În final, România urcă în Liga B, dar cu ce preț? Fotbalul pierde la capitolul eleganță, Kosovo pierde la capitolul demnitate, iar noi, spectatorii, câștigăm un subiect bun pentru pamflete și meme-uri. Poate că, la următorul meci, vom reuși să facem și noi pace cu sportul, înainte de a ajunge să avem mai multe certuri decât pase reușite?