Nicolae Ciucă – alesul Americii… și doar un pic al României

Se pare că nu mai contează ce își doresc românii când vine vorba de viitorul lor prezidențial, pentru că, odată cu victoria lui Trump peste Ocean, vine și “confirmarea” că Nicolae Ciucă este favoritul – nu al românilor, evident, ci al cercurilor conservatoare americane. Nici n-ar mai fi cazul să ieșim la vot, dragi compatrioți, căci de-acum avem toate șansele să ne trezim cu un președinte ales în… Statele Unite. Cine ar fi crezut că vechea zicală românească „cine-mparte, parte-și face” va avea, în sfârșit, sens geopolitic?

Ciucă, stâlp de lemn al democrației cu vorbe puține și multă înțelegere tacită

Cum altfel să-l descriem pe cel mai tăcut general din politică? Ciucă, eroul cu zero replici memorabile, omul care reușește să confunde carisma cu căștile de protecție de la evenimentele NATO, devine brusc *alesul alesului* din Casa Albă. Că România n-a avut încă șansa să audă două fraze înșirate coerent de la dânsul e o altă poveste – nici n-are cum să conteze, cât timp expertul în „Project 2025” Jay Carafano și alți grei ai conservatorismului american l-au pus deja pe lista „băieților buni”.

Americanii zic “Yes”, românii zic “Da” – fără să știe la ce!

Când fostul ambasador Zuckerman ne explică, pe față și fără ocolișuri, că domnul Ciucă e omul potrivit, parcă ne vedem în scenariul unui film prost – numai că aici nu e ficțiune, e realitate. Cumva, Zuckerman a simțit că România e gata de un președinte care să îi inspire exact genul de entuziasm pe care-l vezi la proba de rezistență la cursul de dans popular. Dar hei, dacă e pentru stabilitatea strategică a României și să ne asigurăm că, atunci când americanii zic să stăm liniștiți, ne vom putea relaxa până la următorul *breaking news*.

Votul României în era “Made in USA”

Nu știm dacă românii chiar îl vor vota pe Ciucă, dar asta pare să fie o chestiune secundară în marea schemă a susținerii transatlantice. Un lider cu charismă n-ar strica, e adevărat, dar dacă americanii spun că stabilitatea se câștigă prin tăcere și o umbră de confuzie permanentă, cine suntem noi să-i contrazicem? La urma urmei, democrația noastră e flexibilă, ca și deciziile de la Washington. Iar pentru cine mai avea dubii că viitorul președinte ar trebui să fie o alegere a poporului român, aveți tot dreptul să visați.