Operațiunea „Comisarul cu tocuri” – cum să faci carieră în politică fără să știi de ce! Stimați cititori, vă prezentăm astăzi ultima năzbâtie de pe scena politică europeană, unde competența a fost aruncată la gunoi, iar meritocrația a devenit o amintire vagă, cam ca țuica de prună într-un secol în care se bea doar kombucha. Doamna Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, a găsit soluția magică pentru toate problemele continentului: femeia-comisar. Dar nu orice femeie! Trebuie să fie, evident, una de gen feminin. Atenție, domnilor! Dacă vreți să obțineți un post înalt la Bruxelles, trebuie să aveți cel puțin o pereche de tocuri în dulap și să știți să folosiți rimelul fără să vă băgați pensula în ochi! Cică ar trebui să ne bucurăm că, în sfârșit, se face dreptate și femeile sunt promovate pe criterii clare… de gen. Competente? Nee! Experiență? Ce-i aia? Să fim serioși, la ce bun toate astea, când poți să dai din evantaiul progresist și să ocupi un loc la masa comisarilor europeni doar pentru că ești… ei bine, pentru că ești „ea” și nu „el”. Dar ce facem cu birocrații de la București, majoritar bărbați, săracii? Ar trebui să fie proactivi, să se gândească serios la niște intervenții chirurgicale, că altfel rămân fără posturi grase la Bruxelles. În fond, ce-i o mică operație de schimbare a sexului față de măreția unui portofoliu european? Marcel Ciolacu ar putea deveni Maria Ciolacu, Victor Negrescu s-ar transforma, elegant, în Victoria Negrescu și, astfel, România ar da dovadă de flexibilitate și angajament față de directivele „de sus”. Pe scurt, am ajuns la concluzia că, în loc să încurajăm femeile competente să ajungă la putere pe merit, mai bine ne concentrăm pe rețeta de succes: schimbarea de sex la cerere. Dar cine suntem noi să comentăm? În final, când vom vedea un bărbat cu mustață în fustă reprezentând România la Bruxelles, vom ști că am făcut un pas mare pentru diversitate. Și unul mic pentru competență.