În luna ianuarie a acestui an, la Mădârjac s-a organizat concursul pentru funcția publică de secretar. Postul de secretar rămăsese vacant după ce Cosmin Plumbu, fiul fostului primar PSD al comunei Movileni, s-a transferat la Prefectură, în mandatul de prefect al lui Bogdan Cojocaru. În urma concursului, postul de secretar a fost ocupat de Ioan Haraga, cunoscut la începutul anilor 2000 pentru activitatea de director la OPC Iași și implicarea în firma Belvedere din Nicolina și Hotel Diplomat din Bucium. Problema sesizată de cetățeni ai comunei, către mai multe instituții de control, face referire la faptul că Haraga, fiind pensionar, nu are voie să exercite o funcție publică. Din informațiile noastre, Ioan Haraga are vârsta de 70 de ani. Se pune în discuție, pe de o parte, competența comisiei de concurs, care a declarat admis un candidat ce nu putea exercita funcția, dar și legalitatea emiterii dispoziției de numire (dispoziția primarului).
Concluzia noastră: În România, munca la stat rămâne una dintre cele mai atractive opțiuni. Salariile sunt, în general, decente, uneori chiar satisfăcătoare, iar stabilitatea locului de muncă reprezintă un avantaj major. În momentul în care se eliberează un post într-o instituție publică – fie că vorbim despre consilii județene, prefecturi sau primării – „planul de atac” este adesea deja pregătit. De cele mai multe ori, lucrurile sunt știute dinainte.
P.S. Corupția în România a devenit o boală cronică, greu de tratat și, din păcate, încă fără leac. Moștenirea istorică – de la cele patru-cinci secole de influență otomană, la cele două secole sub dominație habsburgică și, mai ales, cei 45 de ani de comunism, impus de ocupația sovietică – a lăsat urme adânci în fibra morală a societății românești. Am ajuns să trăim într-o țară a șefilor, în care conducătorii instituțiilor publice și ai agențiilor de stat nu doar că dețin controlul absolut, dar par să-și impună și frica drept instrument de guvernare. Cazul recent din Iași nu este o excepție, ci doar un exemplu din miile care se regăsesc în fiecare județ al țării. Numele se schimbă, dar metodele rămân aceleași.
Morala: Și când te gândești că, vreme de peste 30 de ani, o simplă plasă electorală a valorat cât un vot, înțelegi cum au ajuns unii să capete putere. A fost suficient să cumpere loialitatea momentului, ca apoi să conducă prin aroganță, să bată cu pumnul în masă și, mai grav, să acapareze instituții, funcții, resurse. Parcă nimic nu s-a schimbat cu adevărat din vremurile fanariote, când funcțiile erau vândute, iar conducătorii se instalau nu pentru a servi poporul, ci pentru a stoarce cât mai mult din el. Diferența este că, astăzi, la finalul carierei, în loc să plece rușinați, îi recompensăm cu pensii speciale.
Comună mică, probleme mari. Primarul de la Mădârjac iese în evidență cu o nouă ilegalitate
Leave a Reply