Victor Ponta, prima reacție la necazul lui Călin Georgescu: „Îmi pare rău de ce i se întâmplă, el și-a făcut-o.” Fostul candidat la alegerile prezidențiale, Victor Ponta, a reacționat după ce Călin Georgescu a fost trimis în judecată. Acesta a făcut referire la faima de care suveranistul s-a bucurat o perioadă, afirmând că nu ar trebui să fie îngrijorat, având sprijinul Ancăi Alexandrescu și al lui George Simion. Totuși, Ponta a spus că regretă situația în care se află Georgescu, deși consideră că acesta este singurul vinovat pentru ceea ce i se întâmplă.
Concluzia noastră: Și de această dată, Victor Ponta ține să-și exprime opinia cu privire la situația juridică în care se află Călin Georgescu. Deși ambii provin dintr-un context politic marcat de influențe comuniste, Ponta se limitează la a regreta situația lui Georgescu, fără a-l absolvi de responsabilitate. Din punctul său de vedere, Georgescu este singurul vinovat pentru ceea ce i se întâmplă.
P.S. Călin Georgescu, „rebelul” politic, pare că nu a învățat nimic din lecțiile marilor strategi ai tranziției românești — Ion Iliescu, Adrian Năstase și Victor Ponta. Înainte să viseze la putere, ar fi trebuit, poate, să aplice bine-cunoscuta tactică a „comunismului cu față umană”: întâi să liniștești masele, să le câștigi încrederea… și abia apoi, pas cu pas, să reconstruiești sistemul represiv — o reeditare subtilă a „reeducării” din perioada 1947–1964. Se pare că „șobolanii” din jurul lui Iliescu, cei care roiau în decembrie 1989, au fost mai prevăzători: au distrus schițele după care acesta a reușit să păcălească un popor ieșit, pentru prima dată în 43 de ani, la lumină din întunericul dictaturii comuniste. Azi, marele proiect de țară al lui Călin Georgescu — „apă, hrană, energie” — riscă să se prăbușească în propria-i farsă. Cu o opoziție tot mai vocală și suspicioasă, devine tot mai plauzibil scenariul invers: „hrană, apă… pușcărie”. Iar regimul pe care îl pregătea altora, cu accente de „apă, paie și bătaie”, pare că s-ar putea aplica, ironic, chiar asupra lui.
Morala: Dacă se ajunge la o condamnare, ne putem aștepta ca o parte dintre rusofilii din BOR — acei „păzitori ai credinței” cu simpatii răsăritene — să transforme întreaga scenă într-o parodie religioasă. Vor spune, probabil, că istoria se repetă: hoții umblă liberi, iar „Mesia” este din nou crucificat. Se vor găsi voci care să plângă „nedreptatea”, să agite icoane și să caute sfințenie acolo unde e doar ambiție politică mascată de misticism. Un nou spectacol de victimizare e gata să înceapă.
Leave a Reply