Marele „patriot” și autointitulat „președinte ales”, Călin Georgescu, a bifat din nou ritualul săptămânal: semnătura la controlul judiciar, la Poliția Buftea. Ca de obicei, treptele instituției n-au fost simple trepte, ci scenă. Iar scena – sfântă. Că doar nu se poate pierde ocazia unei noi revelații. Vreo câțiva daci liberi, rătăciți probabil între mitologie și realitate, l-au așteptat cuminți pe lupul alfa al haitei. Pentru Georgescu, însă, nu erau câțiva susținători: era „poporul român”. Tot poporul. Compact, unanim, extaziat. Așa că a grăit, cu gravitatea omului care vorbește istoriei: „Aș dori să le mulțumesc tuturor oamenilor prezenți, astăzi, aici și celor care nu sunt prezenți, dar sunt cu gândul și cu sufletul la România liberă și prosperă.”
Un discurs profund, rostit între o semnătură și o plecare grăbită. Ca orice profet autentic, Călin Georgescu a mai descoperit și motivul pentru care nu a ajuns președinte. Nu voturile. Nu realitatea. Ci acordul Mercosur. Aparent, el venea cu „Apă, hrană, energie”, dar guvernul, ticălos, prefera tratate internaționale. Cum să concurezi cu așa ceva? După predică, idolul s-a retras discret. Escortat de bodyguarzi plătiți cu mii de euro, urcat într-o mașină scumpă, îndreptându-se spre vila din Mogoșoaia. Apostolii au rămas în stradă, cu speranța reînnoită și cu buzunarele goale, păcăliți încă o dată de câteva fraze bombastice și nimic concret. Și atunci ne întrebăm, pe bună dreptate: de ce i se permite acestui individ să umble liber, să facă declarații publice, să calomnieze, să dezinformeze și să manipuleze, în timp ce alții, din același dosar, sunt închiși? De ce el își ține predicile la „Delirul săptămânal al lui Călin Georgescu”, în timp ce justiția pare să privească în altă parte?
Propovăduiește dispariția statului, cu aerul omului care trăiește excelent din avantajele lui. Noi, în schimb, propovăduim ceva mai simplu: dispariția imposturii. Pentru că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Iar, până la urmă, adevărul iese la suprafață. Că n-om fi chiar un stat fără stăpâni. Sau fără memorie.
Leave a Reply