❗❗Este cu adevărat dezamăgitor să privești spectacolul degradant pe care Crin Antonescu îl oferă astăzi, transformându-se dintr-un fost lider de anvergură într-un contestatar vehement al propriei sale familii politice. Să ieși public și să arunci cu noroi în actuala conducere a PNL, acuzând-o de rescrierea istoriei și catalogând partidul drept o „mizerie”, arată nu doar frustrare, ci și o profundă lipsă de recunoștință față de electoratul care a crezut orbește în el. Este o atitudine tristă, care lasă un gust amar celor care i-au oferit încrederea și susținerea în momentele cheie ale carierei sale politice.

❗❗Memoria politică pare să fie extrem de scurtă atunci când orgoliul preia controlul. Crin Antonescu uită cu o ușurință condamnabilă că acest partid, pe care astăzi îl desființează în declarații publice, a fost exact structura care l-a propulsat și l-a susținut necondiționat pentru candidatura la alegerile prezidențiale din 2025. Liberalii ar fi putut foarte bine, încă de pe atunci, să își îndrepte atenția și resursele către un lider cu o viziune administrativă impecabilă precum Ilie Bolojan, iar astăzi destinul politic al României ar fi arătat complet altfel, cu Bolojan la Cotroceni. Atunci însă, mașinăria de partid și loialitatea colegilor au fost bune și legitime pentru a-i servi ambițiile personale; astăzi, când nu mai este în centrul atenției, aceiași oameni devin ținta atacurilor sale.

❗❗Această strategie de a împroșca cu noroi în partidul de odinioară seamănă izbitor cu un act de trădare morală față de baza partidului. Când sprijinul oferit cu generozitate este întors sub formă de jigniri și ironii ieftine legate de „măreția lui Bolojan”, devine evident că acel cec în alb semnat de liberali în 2025 nu a fost, de fapt, meritat. Crin Antonescu demonstrează doar că este un mare pierzător, măcinat de orgoliu și incapabil să accepte realitatea. Prin aceste atacuri, el nu face altceva decât să distrugă munca unor oameni care, spre deosebire de el, construiesc în fiecare zi cu decență și responsabilitate.