În 1989, când oamenii au ieșit în stradă strigând „Libertate!”, acel cuvânt nu însemna haos, nu însemna lăcomie și cu atât mai puțin libertatea de a fura. Cei care au înfruntat gloanțele, frigul și frica nu au făcut-o pentru privilegii personale sau pentru ca unii să se îmbogățească pe spatele celorlalți. Ei au făcut-o pentru demnitate, pentru dreptate, pentru șansa unui viitor în care legea să fie aceeași pentru toți. Oamenii care au murit atunci nu au murit pentru ca libertatea să fie confundată cu lipsa de morală. Ei nu au murit pentru corupție, pentru minciună sau pentru abuz de putere. Au murit pentru libertatea noastră a tuturor: libertatea de a vorbi fără teamă, de a alege, de a trăi într-o democrație adevărată, frumoasă, construită pe respect și responsabilitate.
Libertatea câștigată cu sânge nu este un cec în alb. Ea vine la pachet cu obligația de a o proteja, de a o folosi corect și de a nu o transforma într-un paravan pentru furt și nepăsare. Democrația nu înseamnă doar drepturi, ci și conștiință, onoare și respect față de sacrificiul celor care nu mai sunt. Să băgați bine la cap: acei oameni nu au murit ca să furați voi. Au murit ca noi toți să putem trăi liberi, drepți și cu fruntea sus. Iar datoria noastră este să nu le batjocorim sacrificiul, ci să facem din libertatea lor un temei pentru o societate mai curată, mai dreaptă și mai umană.
Leave a Reply