Ion Iliescu rămâne fără certificatul de revoluţionar. Decizia Tribunalului București nu este definitivă. Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist, instaurat în România în perioada 1945–1989, instituţie aflată în subordinea Guvernului, a cerut în instanţă anularea şi retragerea titlului de luptător pentru victoria Revoluţiei din 1989 acordat fostului preşedinte Ion Iliescu. Potrivit unui document emis de reclamant, o comisie din cadrul Secretariatului a constatat, atât din CV-ul aflat pe internet, cât şi din materialele din presă, că Ion Iliescu a intrat în Uniunea Tineretului Comunist în anul 1944 şi în Partidul Comunist Român în anul 1953, unde a avansat în carieră, devenind secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist în 1956 şi membru al CC al PCR.
Concluzia noastră: Ion Iliescu s-a bucurat de certificatul de revoluționar pe nedrept atâția ani… Dar de condamnat tot nu-l condamnați, nu? Vă e frică de ce ar putea dezvălui?
P.S. Atâția oameni au plătit cu viața pentru libertate, iar Ion Iliescu a rămas simbolul unei tranziții controlate, al mineriadelor, al promisiunilor false. Justiția întârzie, tăcerea persistă, iar adevărul pare să fie un lux pe care nimeni nu vrea să și-l permită. Va veni vreodată momentul dreptății sau timpul va îngropa și ultimul fir de adevăr? Nu vă este rușine ca, după 35 de ani, să veniți acum, atât de târziu, și să-i retrageți certificatul de revoluționar, după ce el a beneficiat de toate privilegiile posibile? Credeți că acest gest tardiv îi încălzește pe părinții celor care și-au dat viața la Revoluție? Cu ce le aduce alinare faptul că îi luați un titlu pe care, oricum, nici el și nici mulți alții ca el nu l-au meritat niciodată? Ei nu au fost eroi, ci călăii unei țări pe care au distrus-o și jefuit-o ani la rând. Și, totuși, justiția continuă să întârzie, părtașă la această farsă istorică. Cei care ne-au mințit, ne-au furat și ne-au împins în sărăcie continuă să ne râdă în față, liberi, protejați de un sistem care refuză să facă dreptate. Locul lor – și al lui Iliescu – ar fi trebuit să fie în închisoare pe viață. Dar, în România, adevărul și dreptatea sunt doar cuvinte goale, uitate în praful istoriei.
Morală: Adevărații eroi nu sunt cei care au avut un certificat de revoluționar. Adevărații eroi sunt cei care și-au dat viața pentru libertate. Din păcate, ei nu mai sunt printre noi.
„Tragedia este că toți oamenii sunt victime ale istoriei, dar puțini sunt eroi în fața ei.” – Albert Camus.
Leave a Reply