LA INUNDATII, POLITICIENII ROMANI CALCA APA!

Se dă o Românie inundată, copleșită de ape și necazuri, iar pe scenă apar, ca dintr-un spectacol trist, trei mari eroi: Marcel „Marele Vizionar” Ciolacu, Klaus „Tăcutul” Iohannis și George „Zmeul din declarații” Simion. Cei trei cavaleri ai apocalipsei politice și-au îmbrăcat armurile, adică costumele de televiziune, și au pornit să facă ceea ce știu mai bine: să vorbească mult și să facă… nimic. *Marcel Ciolacu*, președintele PSD și marele strateg, a apărut la televizor cu o privire gravă și preocupată, de parcă tocmai s-ar fi trezit dintr-un somn lung. Cu vocea lui caldă, a început să explice cum el și partidul lui au planuri mărețe pentru viitor. Dar, surpriză! Ploua deja de 24 de ore, iar viitorul era scufundat sub 200 de litri de apă pe metru pătrat. Nu-i nimic, Marcel știe că nu e vina lui, ci a ploilor, a guvernului anterior, a barajelor care s-au dovedit mai fragile decât promisiunile electorale. „O să analizăm situația și vom găsi soluții!” zice el, dar până când soluțiile vor fi găsite, oamenii continuă să plutească în derivă. *Klaus Iohannis*, președintele tăcut, stă ca o statuie pe dealul Cotrocenilor. El nu se implică în astfel de mizerii cotidiene precum inundațiile. Klaus are o altă misiune: să observe, să contemple și, eventual, să ne transmită, după câteva zile, un mesaj formal, sec și distant, cum că „situația este sub control”. Ce control, domnule președinte? Apele au ieșit din matcă, dar la Cotroceni totul pare secetos. Cu o seninătate care sfidează orice cod roșu de inundații, Klaus a rostit cele câteva cuvinte la televizor, suficient cât să bifeze un alt moment de președinție minimalistă. Și apoi, tăcere din nou, căci omul are alte lucruri de contemplat, mai importante. Dar poate cel mai spectaculos este *George Simion*, „salvatorul poporului”, marele gladiator al luptei pentru nimic. Simion nu ratează nicio ocazie să apară la inundații, incendii, cutremure – orice catastrofă este scena perfectă pentru un discurs patriotico-teatral. Cu o energie debordantă, a apărut și la Galați, gata să „se ia de gât cu viitura”. A promis, a strigat, a îndemnat lumea să lupte cu sistemul, cu apa, cu barajele care s-au prăbușit. Apoi a plecat, lăsând oamenii să se lupte singuri, iar el s-a dus să caute altă scenă de dezastru pe care să mai apară. Și uite așa, sub atenta supraveghere a celor trei mari protectori ai neamului, patru oameni au fost luați de ape, sate întregi au fost acoperite de noroi, iar barajele au cedat mai repede decât promisiunile de campanie. Nicio măsură de prevenire, nicio strategie, doar declarații bombastice și prezențe televizate. România continuă să plutească în derivă, între apele dezlănțuite și promisiunile goale ale politicienilor. Vă mulțumim, dragilor, că sunteți mereu acolo – nu pentru a preveni, ci pentru a apărea la știri după ce dezastrul s-a produs. Pe voi ne putem baza întotdeauna să fiți… absenți când contează cu adevărat.